Ochii
Autor: Recludus
Readaptare: Ababei Alexandru (PULS ZERO)
Anul înregistrării: 2022
Am cumpărat o casă la munte în micul sat Ţintaşi, din judeţul Buzău. Știu, ironic, dar afli imediat de ce. Casa era ieftină, dar cel mai important era că simțeam nevoia să plec din oraș.
Cu câteva luni în urmă, am fost ținta unui criminal. Deși reușisem să-l arestez, nu puteam scăpa de senzația că ochii, da m-ai auzit bine, toți ochii mă urmăresc în permanență. Simțeam că sunt ochi peste tot, acasă și pe stradă, așa că am decis să mă mut la țară, într-un loc cu mai puțini oameni, doar pentru a fi mai liniștit.
Casa în sine era mare și oarecum veche, dar în rest foarte primitoare. Agentul care mi-a prezentat casa fusese obligat să menționeze că un criminal în serie locuise aici în trecut, motiv pentru care casa era atât de ieftină. Nu știu de ce am norocul ăsta. Cu toate acestea, atât el, cât și, mai târziu, vecina mea de alături, Maria, mi-au spus să nu dau importanță acestui gând.
De atunci, alți patru proprietari locuiseră în casă și toți erau foarte mulțumiți de ea. Îmi plăcea casa. Mobilierul era frumos, patul și canapeaua, confortabile.
Locuitorii din Ţintaşi erau prietenoși, aducându-mi tot felul de bunătăți proaspăt coapte sau invitându-mă la cină. „Întâlnirile”, spuneau ei, „erau cheia pentru a se asigura că toți cei care locuiau în Ţintaşi să se simtă bine, fericiți și să le placă.”
Totuși, după o săptămână, am încetat să „îmi mai placă”. Sentimentul că cineva mă urmărește a revenit, mai rău decât înainte. Am încercat să-l ignor, dar am început să nu mai pot dormi. Aveam cearcăne și am început să casc aproape la fel de mult ca și cum aș fi respirat.
Maria a fost destul de amabilă să mă lase să stau în casa ei câteva nopți. În acest timp am auzit legenda lui Grigore Uruc, criminalul în serie care trăise în casa mea.
Deși nimeni nu știe numărul exact al crimelor sale, Grigore, era un bărbat cu un caz extrem de sever de narcisism. Legendele spun că nu putea să adoarmă dacă nu se simțea privit. În cele din urmă a fost arestat pentru că a pus o sperietoare de ciori care să-l supravegheze în timpul nopții. Numai că nu era o sperietoare. Grigore omorâse o fată de 17 ani, doar pentru a-i pune cadavrul să se uite la el.
Povestea, mi-a dat fiori, iar după ce m-am dus acasă, am simțit că erau sute de perechi de ochi care mă priveau, indiferent unde mă întorceam.
Astăzi, însă, a fost prima zi în care am acționat.
Pregăteam micul dejun, când am simțit ochii. Instinctiv, de frică, am aruncat cuțitul de bucătărie, care s-a înfipt în perete.
Când l-am scos, m-am trezit că mă uit la o pereche de ochi, murați în formol.
Mă uit de ore întregi cum poliția scoate peretele de gips-carton din casa mea. Până acum, au găsit 132 de perechi de ochi în borcane mici de sticlă. Cel mai înspăimântător lucru este că: fiecare dintre ei, încă se holba la mine.
Participă la discuții