Noapte

Autor: Anonim
Readaptare: Ababei Alexandru (PULS ZERO)
Anul înregistrării: 2016

Nu știu de voi dar eu tot timpul mă simt ciudat atunci când conduc mașina noaptea. Atunci când îi cel mai negru, fără stele pe cer, fără luna care să-ți lumineze calea.

Cel mai inconfortabil este atunci când mă uit în oglinda retrovizoare și văd nimic, sau negrul înnegrit care cuprinde absolut tot. Ezit de fiecare dată să verific oglinzile ca să văd negrul copleșitor sau mai rău, pe cineva care stă pe bancheta din spate.

Băi, era vara, ca acum, și conducem singur, noaptea, mă duceam la părinți. Drumul nu este foarte lung dar este periculos să-l parcurgi pe timpul nopții. Nu ascultam muzică iar din acest motiv puteam auzi cum roțile se îmbină cu asfaltul și zgomotul motorului.

Am aruncat o singură privire în spate doar ca să văd din nou negrul intens. Știu că m-am uitat și nu am văzut nimic, ba chiar îmi aduc foarte bine aminte că nu era nimic pentru că după 10 secunde o mașină cu farurile pornite mă depășește.

Nu știu, poate nu vi se pare absolut nimic, dar eu am avut un moment din ăla în care adrenalina îmi pompa sânge-n vene deoarece 10 secunde mai devreme nu era absolut nimic.

Dimineața următoare m-am uitat la mașină și-am văzut două zgârieturi pronunțate: una pe portiera din spate stânga, cealaltă pe portiera din spate dreapta. Mașină îi destul de veche. Acele zgârieturi puteau fi acolo de foarte mult timp și poate doar acum le-am observat.

Oricum, referitor la ce s-a întâmplat aseară sunt doar două posibilități.

Prima posibilitate ar fi că șoferul mașinii care m-a depășit și-a deschis farurile în momentul în care m-a depășit, puțin probabil, având în vedere că este imposibil de condus pe acest drum periculos iar vizibilitatea este foarte scăzută noaptea.

Sincer, aș dori să cred această variantă, totuși, următoarea posibilitate este cea care mă face neliniștit și-mi dă de gândit.

A doua posibilitate este că mașina care m-a depășit era absolut normală, cu farurile pornite, și m-a depășit regulamentar pe partea stângă, dar ceva înfiorător de mare, lat și mai negru ca noaptea mi-a împiedicat vizibilitatea, ținându-se de mașină, iar acest gând naște o stare de frică profundă care mă învăluie și mă ține strâns până când îmi voi pierde mințile.

Vreau să cred prima variantă, sincer, chiar, chiar, chiar vreau să cred.