
Grupul de sprijin
Autor: IPostAtMidnight
Readaptare: Ababei Alexandru (PULS ZERO)
Anul înregistrării: 2022
Recunosc, sunt un ticălos. Sunt și leneș. Sunt aici doar pentru a găsi idiotul, pentru că aproape întotdeauna există un idiot.
Acest grup de sprijin este destul de tipic. Ne-am întâlnit online, am decis un loc liniștit și acum stăm toți cu picioarele încrucișate într-un cerc. O adevărată porcărie!
Andrei preia conducerea, turnând tuturor o ceașcă de ceai în timp ce începe să vorbească: „Eu sunt Andrei. Puteți să vă beți ceaiul, dar numai după ce explicați de ce sunteți aici. Încep eu.” Andrei ne spune că nu a fost niciodată iubit. Înțeleg de ce – tipul e urât ca naiba! Își bea ceaiul în timp ce gagica mofturoasă vorbește în continuare.
„Claudia”, spune ea. „Părinții mei.” Scurt și dulce, fără lacrimi. Trebuie să o admirăm pe Claudia. Probabil că nu e o idioată.
Urmează să vorbească un stresat, un om de afaceri care a falimentat, un drogat și o bătrână bolnavă.
Apoi e rândul meu.
„Sunt un ticălos. Toată lumea mă urăște.”
Iau o înghițitură zgomotoasă și enervantă de ceai, în timp ce urmează copilul gras cu ochiul vânăt, spunându-și povestea plictisitoare de copil gras.
După care, stăm cu toții liniștiți, când Andrei se prăbușește. Apoi ochii lui Claudia se dau pe spate și cade în față. Doar puștiul gras reacționează:
„Ce se întâmplă?”, se plânge el.
„Credeam că ăsta e un grup de susținere a sinucigașilor!”, am găsit idiotul.
„Este”, spun eu, după ce am scuipat ceaiul pe care îl țineam în gură.
„Ei o susțin. Nimeni nu vrea să moară singur puștiule.”
Oh, cât de alb a devenit, uitându-se în ceașca lui!
Îmi place la nebunie! Întâlnirile astea cu sinucigașii sunt visul unui sadic, iar eu nu trebuie să mișc nici măcar un deget.
Ți-am spus că sunt leneș.
Participă la discuții