Ascunsa

Autor: KMApok
Readaptare: Ababei Alexandru (PULS ZERO)
Anul înregistrării: 2022

„Unde ești!?” Am țipat. Panicat, am fugit prin ferma abandonată. Nu o găsesc. Nici în casa veche. Nici în hambar. Alerg prin ferma goală cu inima în flăcări dar mă lovesc de un morman de pământ, mă împiedic și cad în el. Mă ridic și abia atunci realizez.

Mă aplec și încep să-mi târăsc mâinile în mod frenetic, culeg încontinuu pumni de pământ, până când, lovesc ceva tare. Lemn. „Ești înăuntru?!” Strig, apăsându-mi urechea pe lemn. Aud strigăte înăbușite. Încep să sap din nou, dar îmi dau seama că durează prea mult.

Mă uit prin jur, văd o căsuță din lemn, alerg spre ea și mă izbesc în ușă. Văd o lopată, încă plină de pământ. Probabil aceeași cu care a îngropat-o. O iau, alerg înapoi și încep să sap cu un scop precis iar cutia din lemn este expusă complet. Arunc lopata și rup scândurile.

Ea se uită la mine, cu ochii mari, legată, cu călușul în gură, dar în viață! Suspin ușurat. „Slavă Domnului.” Bag mâna în buzunar și scot batista îmbibată deja în cloroform. Mă apropii de ea și îi acopăr fața. Se zbate, leșină. O ridic și o pun pe umărul meu.

„Ah, la naiba!” spune fratele meu geamăn în timp ce mă întorc la mașină cu un zâmbet mândru pe față.

„Ai găsit-o!”

„Da! Era să câștigi!”

Râd.

„În regulă. E rândul meu. Unde ai ascuns-o?”

Fac un gest cu mâna și îi arăt zona pârâului.

„Undeva pe acolo, dar cred că vei avea o problemă dacă s-a înecat.”

„Ticălosule!”, spune el, fugind.

Zâmbesc și mă simt împlinit în timp ce îl privesc cum se îndepărtează.

Îmi place la nebunie să joc ascunsa cu oameni.

Îți recomand să citești:

Participă la discuții

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *